WGT 2017: Un oraş în festival, un festival cât un oraş

Întâlnirea gothicilor din Leipzig a avut loc, ca de fiecare dată, în mini-vacanţa de Rusalii, în perioada 1-6 iunie. Un program ce a acoperit toate nuanţele de negru a cuprins de la concerte metal la spectacole de operă şi de muzică clasică, de la recitaluri în biserici la petreceri fetish. Totul într-un oraş transformat într-un imens catwalk pe care s-a defilat în costume extravagant accesorizate, majoritatea inspirat asortate.

La acest capitol manifestarea tinde să se transforme tot mai mult dintr-un festival într-un carnaval. WGT a devenit tot mai colorat, şi acest lucru s-a reflectat în primul rând în costumaţiile participanţilor. Stilul gothic propriu-zis a fost pus în umbră de ţinutele cyberpunk, victorian, vampiri, zombi, Lolita, dar mai ales de tot felul de amestecuri de stiluri în care cuvântul de ordine a fost „fistichiu”. Mai ales că, spre deosebire de alte evenimente ale scenei dark, Wave-Gotik-Treffen pune mai mult accentul pe atmosferă decât pe concerte.

Picnicul victorian a luat amploare de la an la an, fiind, în 2017 printre cele mai căutate puncte din program. 6000 de participanţi, după estimările organizatorilor, s-au strâns în Clara Zetkin Park. Altfel spus, mai bine de un sfert dintre cei 21.000 de participanţi la WGT au profitat de faptul că vineri a fost una dintre cele mai însorite zile ale sfârşitului de săptămână şi au ieşit la iarbă verde. Succesul Viktorianisches Picknick a dus la crearea unei întâlniri similare, de data aceasta steampunk, în Kleingärtnermuseum, ajunsă şi ea, sâmbătă, la cea de a şasea ediţie.

Negrul a dominat la cimitir, însă tot datorită festivalului. Südfriedhof, unul dintre cele mai interesante cimitire-parc din Germania, a fost decorul perfect pentru cele câteva tururi şi prelegeri. Pentru al treilea an consecutiv, istoricul de artă Anja Kretschmer a inclus WGT pe lista locurilor unde îşi prezintă proiectul Friedhofsgeflüster. Anul acesta a adăugat şi un tur dedicat superstiţiilor saxone, plus o incitantă expunere pe tema morţii aparente. O plimbare în căutarea liliecilor, un concert susţinut de corul bărbătesc Lepzig-Nord, lecturi ale unor autori de fantasy, toate acestea au făcut din cimitir nu doar un simplu loc de odihnă, ci unul cât se poate de viu.

Lectura şi-a avut însă propria „casă”, la Haus Leipzig. Printre expunerile unor autori precum Christian von Aster, Lydia Benecke,Thomas Manegold etc. s-a intercalat însă şi avanpremiera fantastical-ului „Der Fluch des Drachen”, o poveste a cărei latură muzicală va fi asigurată de renumitul grup Corvus Corax. Celor doi „delegaţi” ai formaţiei – Norri şi Castus – li s-a alăturat autorul poveştii, Markus Heitz. Spectatorii au putut asculta, vineri, câteva mostre din producţia amintită, ce îl are în prim-plan pe fierarul Adamas. Castus, care interpretează rolul regelui Filipp, a glumit, mulţumind pentru faptul că i s-a dat ocazia să fie personajul „cel frumos”. În schimb, lui Norri i-a revenit rolul alchimistului. Popularul scriitor german a rămas la final împreună cu muzicienii pentru o sesiune de fotografii şi autografe. DVD-ul va apărea în iulie, iar spectacolul va porni în turneu la sfârşitul anului.

Fost membru în Corvus Corax, Teufel a cântat alături de trupa sa, Tanzwut, tot vineri. Unde altundeva decât în satul păgân. Recitalul său a strâns toată „populaţia” din Heidnisches Dorf în faţa scenei, unde Teufel şi-a etalat cunoscutele corniţe. 22 de piese, care mai de care mai ritmate, nu lăsau timp de respiro. A început cu „Götterfunken”, o prelucrare a „Odei Bucuriei” la cimpoaie, pe versuri preluate din „Faust” de Goethe. Chiar dacă sună a clişeu, la Teufel ritmurile chiar sunt îndrăcite, iar intervenţiile sale dintre piese au fost al naibii de inspirate. De exemplu a introdus melodia „Das Gerücht” (Zvonul), făcând trimitere la tabloidul Bild: „Când îl citeşti ai impresia că l-a scris Dracul însuşi”, a spus artistul. El a mai dezvăluit că Leipzig a fost a doua sa casă, totuşi se simte „Heimatlos”. Din setlist au mai făcut parte: „Stille Wasser”, „Spiegelkabinett”, „Nein, nein”, „Bitte, Bitte”, „Reiter ohne Kopf”, „Schreib es mit Blut” etc.

Dacă în Satul păgân au cântat trupe precum Tanzwut sau Varg, Piaţa Medievală de la Moritzbastei a fost gazdă pentru trupe mai tinere, care au întreţinut atmosfera pe parcursul întregii zile. Atât în Heidnischnes Dorf, cât şi în Mittelaltermarkt a fost reînviată atmosfera specifică vechilor burguri, cu „târguri de fecioare” şi lupte de cavaleri. Negustorii şi meşteşugarii s-au integrat perfect în peisaj şi în tematică, atât prin mărfuri, cât şi prin propriile costumaţii. Până şi mâncarea şi băuturile au purtat nume venite parcă din vremuri de demult.

În materie de concerte însă punctul de interes a rămas Kohlrabizirkus. Besides, Kid Dad, Invsn, Sinistro, Chrom, Red Cell, Schneewittchen au fost doar câteva dintre trupele care s-au succedat pe scena din sala amintită. Sâmbătă a fost ziua cu nume grele pe afiş, însă ordinea formaţiilor nu a fost una inspirată. Între două reprize cu sala plină – la Stahlmann, respectiv Rotting Christ şi Amorphis, s-a intercalat o mare „gaură” în public la Xandria şi In the Woods. Mulţi dintre spectatori au ales să plece la standurile cu bere sau să se aşeze pe jos, păstrându-şi astfel forţele pentru headlineri.

În schimb, Stahlmann, una dintre formaţiile confirmate pe ultima sută de metri, s-a bucurat de un numeros public entuziast şi plin de energie. Deşi prima trupă din programul zilei de sâmbătă, artiştii din Göttingen au avut parte de o atmosferă demnă de un headliner. Cele două piese de pe noul album, „Bastard” – melodia omonimă şi „Nichts spricht wahre Liebe frei” – s-au impus în setlist, printre consacratele „Adrenalin”, „Stahlmann”, „Hass mich lieb mich”, „Der Schmied”, „Sadist”, „Spring nicht”, „Schwarz”, „Engel der Dunkelheit”, „Plasma”, „Tazmaschine”, şi „Süchtig”. Un show de aproape o oră, cu doar 13 piese, a fost însă mult prea puţin pentru admiratori.

O altă sală de concerte căutată a fost Felsenkeller, unde au evoluat, printre alţii, Arcturus, Welicoruss, Finsterfrost sau Equilibrium. Primii dintre aceştia au demonstrat încă o dată că vin din „lumea bună” a black metal-ului norvegian. La rândul său, trupa lui Alexey Boganov a strâns rockerii atât în faţa scenei, cât şi la merchandise. Asaltaţi pur şi simplu de fani pentru fotografii şi autografe, cei de la Welicoruss au rămas fără tricouri şi CD-uri: la standul lor se mai găseau doar câteva măsuri extreme, iar albumul „Apeiron” a dispărut în doar câteva minute, urmat de celelalte două – „Wintermoon Symphony” şi „Az Esm”. În ceea ce priveşte trupele germane, acestea şi-au avut fanii în primele rânduri.

Punctul central al festivalului – impropriu spus, deoarece este situat la limita sudică a oraşului – a fost, ca de obicei, complexul expoziţional Agra. Aici au fost de toate: zona de corturi, centrul de presă, o scenă – pe care au urcat trupe precum The 69 Eyes, The Mission sau Skinny Puppy -, party-uri cu DJ-i, expoziţii de artă plastică şi fotografie, dar mai ales imensa hală unde firmele de profil expun haine gotice, încălţăminte, accesorii, viniluri, CD-uri, cărţi, bijuterii, măşti, absolut tot ce şi-ar dori fanii scenei dark, un adevărat paradis… în negru.

Cu banderola primită tot din Agra în schimbul biletului de festival s-a putut intra la concerte, dar şi la unele dintre muzee, majoritatea organizând tururi cu ghid. „Latura întunecată a Leipzig-ului” a prezentat o călătorie prin istoria oraşului, urmărind transformarea vechiului burg renumit prin negustorii săi în metropola industrială a ultimelor decenii. Traseul a străbătut cele două expoziţii permanente de la Stadtgeschichtliches Museum: „Timpuri moderne” şi „Salonul amintirilor” – Începuturile scenei gotice. Tot despre Gruftis, cum sunt numiţi gothicii în Germania, a fost vorba şi în expoziţiile din fostul sediu Stasi: „Între cimitir şi frustrare”, „Curiozităţi din documentele Stasi” sau „Tineretul alternativ în vizorul Poliţiei Politice”.

Împlinirea a 500 de ani de Reformă a fost marcată la Biblitheca Albertina printr-o expoziţie de ilustraţii de carte, iar la Muzeul Cărţii prin „500 de ani de manifeste”. „Viaţa şi moartea” pe malurile Nilului au reprezentat subiectul tururilor în germană şi engleză găzduite de Muzeul Egiptean. Însă de departe cel mai căutat a fost complexul Grassi, care şi-a deschis sălile pentru participanţii la WGT. Fiecare dintre cele trei secţiuni – Muzeul Etnografic, cel de Artă şi cel dedicat Instrumentelor Muzicale – şi-a avut propriile expoziţii şi tururi tematice: „Tatuaje şi piercing – Lumea de sub piele”, „Bodypainting”, „Podiumul Superlativelor” etc. Inclusiv promenada Gării Centrale a devenit spaţiu expoziţional, aici putând fi admirate obiecte şi lucrări în stil steampunk, sub genericul „Machina Nostalgica”.

WGT Musik Kammer, găzduit, ca de fiecare dată de Alte Handelsbörse, şi-a creat segmentul său de public, impunându-se ca punct distinct pe afişul festivalului. Dar nu mai este de mult vorba doar de clasic, devenind tot mai mult un creuzet al inovaţiei în materie de muzică. Evenimentul coordonat de violoncelistul Lukas Dreyer a avut drept centru de greutate recitalul „Von Huren und Heiligen”, susţinut de Freiraum Syndikat, având-o ca invitat special pe Carolin Masur. Markus Fleischer (chitară), Friederike Vollert şi Miako Klein (instrumente de suflat), Moritz Eggert (pian şi voce) şi bineînţeles Lukas Dreyer au prelucrat piese ale unor autori celebri – de la Bela Bartok la David Bowie, The Cure, Billie Holiday, Chick Corea sau Beatles. „Diamonds are a whore’s best friend” (sic!), „Lazarus”. „Thunderball” sau „Gloomy Sunday” au putut fi ascultate în variante inedite.

Mezzosoprana Carolin Masur şi pianista Carmen Ştefănescu au susţinut un inspirat concert cu titlul „Ich bin der Welt abhanden gekommen”, după numele unuia dintre Rückert-Lieder de Gustav Mahler. Carmen a revenit cu această ocazie, după câţiva ani de absenţă, pe scena Wave-Gotik-Treffen. De asemenea, Friederike Vollert a susţinut un recital „Außer Atem” , acompaniată la pian de Moritz Eggert. Ensemble Amarilli („Schattenspiele”), DuoUnruh („Schwarzer Schnee”), Karin Sherret („Nur Eins”) şi Ensemble Chromoson („Miniaturen im Mundlicht”) au completat tabloul muzicii de cameră de la Alte Börse.

Filmul mut a fost şi el la mare căutare. Proiecţia „Luther – ein Film der deutschen Reformation” (1927) a fost prezentat de Wanderkino, în timp ce Absintheria La Petite a oferit celor care i-au trecut pragul un maraton de pelicule din perioada interbelică: comedia „Vrăjitorul din Oz”, „Dr. Jeckyll şi Mr. Hyde”, „Nosferatu” sau „Cabinetul doctorului Caligari”. Tot aici au mai avut loc lecturi pe teme apropiate de zona gothicului, la un pahar de absinth, ales din gama tot mai mare de sortimente pe care le oferă mica absintherie.

Mai vechea şi mai spaţioasa Sixtina a rămas un punct important pe harta festivalului, chiar dacă în urmă cu câţiva ani şi-a schimbat adresa. Cu cele peste 250 de sortimente de absinth, şi-a confirmat deja statutul de Kultkneipe. Curtea a fost şi de data aceasta plină, numeroşi fiind cei care au făcut coadă la grătare, pe când înăuntru s-au degustat absinth şi muzică. La subsol au fost expuse picturi ale artistei Silke Gerfen, reunite sub genericul „Ars Matrona”. Ca element inedit, anul acesta la intrare a fost parcată o caleaşcă-dric, cu un schelet aşezat pe post de vizitiu.

Opera a oferit pentru gothici între 200 şi 300 de locuri pentru „Răpirea din Serai” şi „Die Grosse Messe” de Mozart, „Madama Butterfly” de Puccini şi spectacolul de balet „Carmina Burana / A Dharma at Big Sur”. Teatrul de Operetă a rezervat câteva sectoare purtătorilor de brăţară WGT pentru musicalul „Hape Kerkelings Kein Pardon”, iar Gewandhaus a mizat pe concertele de orgă. Artistul Hubertus Schmidt a reluat în 2017 tema sonorităţilor medievale în filme, revenind la Völkerschlachtdenkmal cu bucăţi din „Stăpânul inelelor” şi „Hobbitul”, după „rockul elfic” de anul trecut. Acelaşi muzician a invitat auditoriul la o călătorie muzicală prin „Veneţia barocă”. Peterkirche şi Thomaskirche au oferit propriile programe devenite deja tradiţionale: „Gothic Christ” ediţia XVI, respectiv a 27-a ediţie a sărbătorii muzicii medievale şi renascentiste, interpretate de ansamblul Capella Fidicinia.

Wave-Gotik-Treffen poate fi o rampă de lansare pentru orice fel de trupă, indiferent dacă urcă sau nu pe scena festivalului. Cântând pe banii puşi de trecători într-o pălărie, visând să fie remarcaţi la un moment dat de vreun impresar, artiştii stradali au asigurat fondul sonor pentru plimbările prin centru. În jurul multora dintre ei spectatorii de ocazie s-au strâns în cerc, la fel de generoşi cu aplauzele ca şi în cazul trupelor consacrate. De altfel sunt destule formaţii care au pornit de jos, de la nivelul străzii, şi au ajuns nume (re)cunoscute în industria muzicală.

Oferta a fost variată inclusiv la mâncare şi băuturi, indiferent dacă acestea erau servite la restaurant sau tonete de stradă, în Satul păgân sau în Piaţa medievală. Nenumărate feluri de wurst sau şniţel, supe, salate, dar şi delicioase sortimente de prăjituri sau produse de patiserie. Cum vremea a fost frumoasă în primele zile, temperaturile ajungând la aproape 30 de grade, nu numai copiii, ci şi adulţii au preferat îngheţata. Totuşi, berea a rămas preferata celor din urmă. Însă nimic nu s-a comparat cu multicolorele cocktailuri prezentate în cele mai inedite moduri.

Oraşul întreg a luat parte la eveniment, iar gothicii au bântuit prin tot oraşul. Mergând de la o expoziţie la alta sau de la un concert la altul, mai ales pe timpul zilei, aceştia au căutat răcoarea parcurilor, sau pur şi simplu le-au traversat la pas, în drumul lor de la un eveniment la altul. Viaţa de noapte a fost şi ea la fel de pigmentată cu party-uri şi concerte, evenimente tematice. Alţi participanţi ai WGT au ales plimbările nocturne. Fiindcă oamenii în negru au făcut noapţi albe, iar Leipzig-ul nu a dormit în perioada festivalului.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s