Moartea, între teamă şi fascinaţie – o discuţie cu dr. Anja Kretschmer

Text de Paul Iancu

Cele patru zile de festival (între 2 şi 5 iunie 2017) au însemnat tot atâtea evenimente în cimitirul-parc din Leipzig. Dr. Anja Kretschmer a invitat participanţii la Wave-Gotik-Treffen să i se alăture prin universul fantastic ce însoţeşte moartea, prezentând credinţe şi superstiţii din Germania în general şi din Saxonia în special.

Gazda manifestării le-a adăugat celor două părţi ale proiectului „Friedhofsgeflüster”, prezentate şi la ediţia trecută a WGT, alte două teme: o lectură despre „Moartea aparentă şi alte curiozităţi”, respectiv un tur cu subiectul „Moartea în legendele Saxoniei”. Şi chiar dacă luni, în ultima zi a festivalului, a plouat, iar plimbarea pe aleile cimitirului s-a transformat într-un ocol dat Marii Capele, numărul participanţilor a întrecut toate aşteptările. Iar aceasta s-a văzut la final, când s-a mai înseninat, iar convoiul oamenilor în negru s-a întins din faţa până în spatele clădirii. După ce tot auditoriul s-a strâns în jurul Anjei Kretschmer şi după ce şi ultimul cuvânt al ultimei poveşti a fost rostit, coincidenţa a făcut ca din marea turlă să înceapă bătăile de clopot. Şi asta spre amuzamentul şi în aplauzele spectatorilor.

În mod tradiţional, turul s-a încheiat cu o istorioară-avertisment, care spune că, la ieşirea din cimitir, trebuie să arunci sare peste fiecare dintre umeri, pentru ca nu cumva vreun spirit rătăcit să-ţi sară în cârcă. „Aveţi însă grijă să nu aruncaţi sarea în ochii celor din spatele vostru”, a glumit gazda evenimentului, înainte ca participanţii să-şi primească flacoanele-suvenir cu „pulberea magică”. Şi nu puţini au fost cei care, din superstiţie sau poate ca amuzament, i-au urmat sfatul. Unii chiar s-au întors din drum pentru ritualul ce trebuia îndeplinit exact în poarta cimitirului. La final, dr. Anja Kretschmer, licenţiată în Istoria Artei, ne-a acordat un interviu despre diversele faţete ale morţii şi despre evoluţia mentalităţilor de-a lungul istoriei (das Interview auf Deutsch, hier).

Din 2015 invitaţi gothicii (germ. Gruftis) la o plimbare printre cripte (germ. Gruften), prin cimitirul-parc Südfriedhof din Leipzig – e deja un eveniment din programul Wave-Gotik-Treffen. Cum v-a venit ideea acestui tur ghidat?
Pentru că acest tur îl organizez şi în oraşul meu natal, iar între timp şi în diverse alte cimitire, am ajuns la concluzia că o astfel de idee se potriveşte la WGT, se potriveşte cu oamenii de aici, care se raportează în mod conştient şi intensiv la un subiect precum moartea, iar un astfel de tur ar fi un câştig pentru festival.

Moartea este o temă serioasă în esenţa ei, şi totuşi tururile pe care le conduceţi nu sunt doar interesante, ci şi amuzante, uneori chiar jucăuşe. Cum aţi ales o astfel de abordare?
Pentru mine este importantă o astfel de combinaţie, pentru ca oamenii să nu se simtă copleşiţi de seriozitatea locului şi a poveştilor. E de asemenea important să adaug o notă de destindere, mă gândesc mereu că o astfel de temă apăsătoare ar trebui privită cu o notă de lejeritate, cu fruntea descreţită, pentru a nu fi luată chiar atât de tare în serios.

Cum vi s-a părut că au reacţionat participanţii, nu numai astăzi, când au venit în număr atât de mare, ci şi în zilele anterioare?
Pe de o parte, publicul ascultă totul cu atenţie şi în totală linişte, pe de altă parte reacţionează încântat şi intră în joc. Până acum am simţit din partea lor un adevărat entuziasm faţă de un astfel de eveniment.

Aţi primit şi întrebări neobişnuite din partea auditoriului?
Întrebări am primit, dar anul acesta nu a fost nici una neobişnuită. În schimb, sunt întrebată de fiecare dată dacă există o carte care să prezinte acest tur, în care să poată găsi ulterior poveştile pe care le prezint. La fel de des sunt întrebată cum mi-a venit o astfel de idee şi de unde îmi iau temele pe care le dezvolt.

Dintotdeauna omul a privit moartea cu teamă, dar şi cu fascinaţie. Cum consideraţi acest aparent paradox?
Aşa este, fiindcă ambele se leagă de moarte. Pentru că omul nu ştie cum arată moartea, ce se întâmplă după aceea, totul rămâne un etern secret, pe care nu-l putem descifra. Şi acest fapt provoacă teamă – bineînţeles, când e vorba de pierderea cuiva apropiat, un prieten, un membru al familiei, şi nu atât o teamă legată de propria dispariţie, se pare, pentru că nu primeşti stimuli în ceea ce priveşte propria moarte. Fascinaţia, cred eu, derivă din credinţa sau speranţa că dincolo de moarte există şi altceva, că se merge mai departe, că se continuă cumva, că există o altă formă, că chiar şi după înmormântarea cuiva pot apărea anumite indicii care pot fi interpretate cum că persoana decedată ar fi încă prezentă.

Turul de astăzi a avut drept temă legendele care însoţesc moartea în regiunea Sachsen. Sunt tradiţiile şi obiceiurile funerare chiar atât de diferite în Germania?
În nordul şi în centrul Germaniei există foarte multe asemănări din acest punct de vedere. Apar deseori motive similare, precum spiritele care te sperie, femeia în alb, „Aufhocker”-ul care se agaţă de umerii celor vii. Există însă denumiri ale acestor spirite care diferă de la o regiune la alta, însă miturile în sine nu diferă foarte mult.

Chiar dacă moartea însăşi a rămas aceeaşi, miturile, credinţele, superstiţiile şi mentalităţile oamenilor s-au schimbat de-a lungul secolelor. Puteţi detalia?
Avem tot mai puţin de a face cu această tematică, iar teama s-a amplificat, mai ales că rămânem tot mai singuri în faţa morţii. Când cineva moare, nu mai este toată familia acolo, din diferite motive, rudele s-au răspândit în toată ţara din cauza job-urilor, şi rămâi singur, pierzi contactul cu ceilalţi. Anterior se putea vorbi de o comuniune în faţa morţii, care astăzi aproape că nu mai există.

Anterior locul de odihnă al răposatului avea o importaţă deosebită pentru cei rămaşi în urmă, se construiau monumente funerare impresionante. Astăzi însă, câştigă tot mai mult teren alte forme, precum incinerarea. Se poate spune că devenim tot mai insensibili în faţa morţii?
Aş spune mai degrabă că apropiaţilor le-a devenit tot mai dificil să se ocupe de locurile de veci, să treacă pe acolo suficient de des, să se îngrijească de ele, mai ales în cazul în care nu mai locuiesc în acel oraş. Vor să evite o astfel de povară, de aceea se recurge tot mai des la înhumări „anonime”, în mare sau în păduri. Cam acesta ar fi raţionamentul rudelor, însă acest raţionament se dovedeşte a fi un sofism, pentru că acestea şi-ar dori pe de altă parte să existe un loc anume, o lespede pe care să fie scris numele celui care odihneşte acolo.

Şi legătura dintre moarte şi religie a slăbit: înainte, a fi îngropat cât mai aproape de biserică, dacă se poate chiar în altar, însemna o apropiere de divinitate, „asigura” un loc în paradis. Cimitirele au fost apoi expediate la marginea oraşului, iar incinerările au reprezentat încă un pas în această direcţie. A devenit moartea oarecum desacralizată?
Da, se poate spune. În orice caz, înhumarea a fost complet desprinsă de biserică, iar cimitirele din ziua de astăzi sunt astfel amenajate încât să fie integrate diversele confesiuni. Locurile de veci sunt distribuite în zonele corespunzătoare credinţei răposatului.

Sunteţi nu numai „Văduva neagră”, cea care conduce tururile din cimitir. Sunteţi şi licenţiată în Istoria Artei. De asemenea ţineţi prelegeri la ceremonii funerare. Ce ne puteţi spune despre această din urmă activitate?
Propriu-zis, sunt cea care degrevează rudele de sarcina de a ţine un discurs la înmormântare, pentru ca pe această cale să fie adus un ultim omagiu răposatului, să se vorbească din nou despre viaţa pe care acesta a avut-o.

Iar ca trăire personală?
Pare ciudat, dar îmi face plăcere, pentru că pot transmite acel mesaj în momentul în care rudele nu-şi mai găsesc cuvintele. Feedback-ul pe care îl primesc îmi conferă şi mie un sentiment de linişte. Iar acest lucru este pentru mine foarte important.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s