Locuri de văzut măcar o dată în viaţă: Vatican

Cea mai mică ţară suverană din lume. Stat în stat. O enclavă în centrul Romei. Vatican, oraşul-stat de o deosebită bogăţie spirituală, este destinaţia perfectă atât pentru credincioşi, cât şi pentru pasionaţii de artă. Oraşul-muzeu ce conţine opere inestimabile semnate Michelangelo, DaVinci, Rafael, Tiziano, Caravaggio, Botticelli face parte în întregime din patrimoniul UNESCO. Suprafaţa: 44 de hectare. Locuitori: 1000.

Dacă mare parte din Citta del Vaticano este înconjurat cu ziduri groase, ridicate în diverse perioade istorice, în zona Piazza San Pietro, graniţa cu Italia este mai mult o convenţie. Grandoarea pieţei pavate cu travertin se datorează în special celor două arce de cerc formate din coloane aşezate pe patru rânduri. Deasupra acestora sunt montate statui impresionante ca mărime, depăşite ca dimensiuni şi importanţă doar de reprezentările apostolilor, de pe frontispiciul Basilicii omonime. În mijlocul pieţei proiectate de Gian Lorenzo Bernini tronează un obelisc înalt de 25 de metri, adus din Egipt la ordinul împăratului Caligula. Împreună cu cele două fântâni arteziene, obeliscul formează axa de simetrie a complexului arhitectural.

În zilele de sărbătoare catolică, piaţa este plină de pelerini, în restul anului numeroşi turişti vin din toate colţurile lumii ca simpli iubitori de artă. Pentru a intra în Basilica San Pietro se stă la o coadă imensă, care se întinde pe zeci de metri pe lângă şirul de coloane. Cel mai cunoscut lăcaş de cult din lume şi unul dintre cele mai mari, biserica nu este însă centrul catolicismului şi nici măcar cea mai importantă din Roma. San Pietro e însă singură basilică majoră aflată în interiorul Vaticanului, spre deosebire de celelalte trei plasate tot în Capitala Italiei – Sf. Ioan din Lateran (catedrala Romei şi Scaun Eclesial), Santa Maria Maggiore şi San Paolo fuori le Mura.

Un alt element ce subliniază importanţa basilicii este faptul că găzduieşte, potrivit tradiţiei, mormântul apostolului Petru. Un uriaş baldachin sculptat în bronz, cu ornamente aurite, amplasat direct sub Dom, marchează într-un mod monumental locul de odihnă veşnică al celui considerat primul episcop al Romei. Baldachinul înalt de 28,5 metri a fost realizat în stil baroc de acelaşi Bernini, în secolul XVII. Deasupra fiecăreia dintre cele patru coloane se află câte o statuie înfâţişând un înger, iar în centru este amplasată o sferă aurită ce susţine o cruce.

Ordinea publică în Piaţa San Pietro este asigurată de poliţia italiană. În interior însă îşi intră în rol garda elveţiană. Uniformele şi armele tradiţionale precum halebardele accentuează rolul mai mult ceremonial al micii armate, totuşi după tentativa de asasinat a Papei Ioan Paul al II-lea din 1981 s-a pus un tot mai mare accent pe armamentul modern şi pe tehnicile de luptă corp la corp. „Bodyguarzii Papei” sunt obligatoriu elveţieni catolici necăsătoriţi, cu vârsta între 19 şi 30 de ani, care au efectuat stagiul militar în ţara natală. Garda pontificală a fost înfiinţată în 1506 de Papa Iulius al II-lea şi este printre cele mai vechi unităţi militare din lume aflate încă în activitate.

Vaticanul nu este numai centrul lumii catolice, ci şi unul dintre locurile cu cea mai mare concentrare de tablouri şi sculpturi celebre. Indiscutabil, atracţia principală este Capela Sixtină, cu ale sale picturi ce deschid orice album de artă. Crearea lui Adam şi Judecata de Apoi, ambele aparţinând lui Michelangelo, dar şi frescele semnate de artişti renascentişti precum Botticelli, Perugino, Pinturicchio, ornează fosta Cappella Magna. Numită în prezent după Papa Sixt al IV-lea, cel sub a cărui conducere a fost restaurată în secolul XV, Capela Sixtină este de asemenea locul unde se reuneşte conclavul papal în cadrul căruia este ales noul cap al Bisericii Catolice.

Curtea Octogonală, numită şi a Statuilor, a găzduit primul nucleu al colecţiilor pontificale de opere de artă din antichitatea clasică. Papa Iulius al II-lea a aşezat aici o colecţie extraordinară de sculpturi antice, încercând să facă o trecere de la Roma Cezarilor la cea a Papilor. În pofida numeroaselor reamenajări operate de-a lungul secolelor, au rămas aici statuia lui Apollo din Belvedere, precum şi grupul statuar „Laocon şi fiii săi”. Fântâna din centru, ca multe altele din Italia, a fost transformată în una a dorinţelor: turiştii aruncă în apă monede în speranţa împlinirii unui vis secret.

În apropiere se află faimoasa scară în spirală a lui Bramante, o soluţie arhitecturală care permitea urcarea şi coborârea oamenilor şi a animalelor de povară fără ca cele două fluxuri să se intersecteze. Dacă scara originală, din 1512, susţinută de coloane dorice, poate fi vizitată doar în cadrul unor tururi specializate, turiştilor le rămâne structura în spirală creată de Giuseppe Momo în 1932, numită ea însăşi scară Bramante. Are 15 metri în diametru şi se remarcă prin balustrada cu ornamente de metal. Ambele se află în muzeul Pio-Clementin, denumit astfel după cei doi papi care l-au fondat şi care are drept specific lucrări de artă renascentiste şi antice. Muzeul conţine Sala în Cruce Greacă, Sala Rotonda, Galeria Statuilor şi cea a Busturilor, Cabinetul Măştilor, Sala Muzelor şi cea a Animalelor.

Complexul muzeal din Vatican include aproape toate clădirile din acest perimetru: Muzeele Gregoriene dedicate egiptenilor, respectiv etruscilor, Muzeul Cheramonti, cel de Istorie, camerele lui Rafael, apartamentul Borgia, Capela Nicolină, Colecţia de artă religioasă modernă, Pinacoteca, Biblioteca Apostolică, Galeria Hărţilor etc. Aceasta din urmă conţine o serie de fresce reprezentând hărţi ale Italiei, bazate pe desenele călugărului şi geografului Ignazio Danti. Galeria lungă de 120 de metri este împărţită în 40 de secţiuni; fiecare dintre acestea conţine atât harta propriu-zisă, cât şi o reprezentare schematică în perspectivă a celui mai important oraş din regiune. Pe lângă interesul artistic şi geografic, crearea galeriei a căpătat şi un sens simbolic, prefigurând unitatea spirituală a Italiei, cu câteva secole înaintea Risorgimento.

Clădirile ce găzduiesc Musei Vaticani delimitează în interior curtea Belvedere. Gândit iniţial ca un singur spaţiu compus dintr-o suită de terase, unite între ele prin trepte, spaţiul proiectat de Donato Bramante a fost împărţit în mai multe curţi interioare delimitate prin corpuri de clădire: Cortile del Belvedere (cea inferioară), Cortile della Biblioteca, respectiv Cortile della Pigna (cea superioară). Aceasta din urmă îşi datorează numele unei fântâni romane străjuite de un con de pin înalt de patru metri, încadrat de doi păuni de bronz. Spaţiile deschise şi zonele verzi, alături de Grădinile Vaticanului, alternează şi simultan completează peisajul arhitectural.

Ar mai fi de menţionat Pasajul Borgo, coridorul îngust şi lung de aproape 800 de metri, construit deasupra unui zid ce face legătura între Vatican şi Castelul Sant’Angelo. Passetto di Borgo, folosit de papi în diverse perioade istorice drept o cale de evadare, deja nu mai este secret, fiind uneori deschis spre vizitare. Pânză sau marmură, altare sau monumente, interior sau exterior, Vaticanul te copleşeşte. Arta se află la tot pasul, totul implică un conţinut, valorile estetice, tot ce operează cu forme şi culori, realitatea în imagini, imagini expresive, activitate creatoare, măiestrie, frumosul până la perfecţiune, aceasta a fost impresia pe care mi-a lăsat-o oraşul-galerie de artă.

Anunțuri

Un gând despre “Locuri de văzut măcar o dată în viaţă: Vatican

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s