Locuri de văzut măcar o dată în viaţă: Abbey of Thelema

00 Abbey of Thelema

Abaţia Thelema. Este casa din oraşul sicilian Cefalu în care controversatul scriitor englez Aleister Crowley a trăit între 1920 şi 1923. Şi tot aici a scris celebrul roman “Diary of a Drug Fiend” (Jurnalul unui dependent de droguri) – una dintre cele mai intense, detaliate şi documentate cărţi în care sunt descrise experienţele cu substanţe psihotrope. Este casa pe care a numit-o Abbey of Thelema, aidoma abaţiei imaginate de Rabelais. Pe cărţile de vizită, noua sa adresă includea termenul “Collegium ad Spiritum Sanctum” (“College of the Holy Spirit”).

01 Abbey of Thelema

Unul dintre motivele pentru care am mers în Cefalu a fost să găsesc Abbey of Thelema. Fiindcă nu este trecută pe nici o hartă turistică, am întrebat persoane mai în vârstă dacă ştiu unde este situată. Drumul însuşi, dar mai ales descrierea din carte m-au dus însă direct acolo. “Am urcat dinspre gară către reşedinţa lui King Lamus, sus pe deal, pe limba de pământ care îl uneşte cu roca. Stâncile se ridicau deasupra noastră. Erau rupte în uriaşe vârfuri, despărţite prin canale. Dar deasupra acestor teribile prăpăstii am putut vedea rămăşiţe ale unor civilizaţii succesive; temple greceşti, ziduri romane, rezervoare de apă sarazine, porţi normande şi case din toate perioadele se degradau încet pe ieşiturile subţiri, aride”, descrie Crowley Rocca şi împrejurimile, prin vocea personajului Peter Pendragon.

02 Abbey of Thelema

La 1 aprilie 1920 Crowley ajunge în Cefalu, pe atunci un orăşel de pescari cu străzi pietruite, care şi-a păstrat mult din arhitectura medievală, inclusiv magnifica sa catedrală normandă. Stă o noapte la un hotel oarecare, dar chiar a doua zi găseşte casa perfectă. Villa Santa Barbara, amplasată la marginea de sud-est a oraşului. Avea un singur nivel, nu era impunătoare, dar era solid construită, cu pereţi groşi şi acoperiş de ţiglă. Din pragul uşii se deschidea o fantastică privelişte către Rocca. Chiar în ziua mutării, pasionatul montaniard a escaladat stânca, iar priveliştea l-a încântat teribil. Pe contract semnează “Sir Alastor de Kerval”, iar soţia sa, Leah Hirsig – “Contessa Lea Harcourt”.

04 Abbey of Thelema

“În stânga liniei coastei, o serie de munţi prăbuşiţi, în forme şi culori fantastice ajungeau până la dealul pe care stăteam. În faţă, marea se întindea până la orizont. Lumina se juca pe valurile ei aidoma unei misterioase melodii de Debussy. Nuanţele variau de la cel mai delicat galben-canar şi verde-albăstrui, prin infinite umbre schimbătoare, la lila şi violet profund. Veşnic schimbătoarele pete de culoare rătăceau pe suprafaţa apei în fantezii caleidoscopice”. Această imagine idilică este perfect valabilă şi astăzi, cu alte cuvinte, tabloul zugrăvit de scriitor şi-a păstrat vii toate aceste culori.

03 Abbey of Thelema

“Încă puţin către dreapta, şi nesfârşirea apei era ruptă brusc de o stâncă încoronată de ruinele unei biserici, iar şi mai la dreapta, piatra goală îşi arunca teroarea perpendicular către cer; o linie crestată de zimţi minunat sculptaţi. Dincolo de acestea, panta se îmblânzea brusc, iar de acolo stânca făcea un ultim salt către vârful pe care stăteau rămăşiţele vechilor temple greceşti”, scrie Crowley despre Rocca din Cefalu. Este una dintre cele mai fidele imagini ale acestui loc transpuse vreodată în cuvinte.

05 Abbey of Thelema

O scară de beton coboară direct în grădina pe care Crowley o descrie cu lux de amănunte: „Cu şi mai mare grabă versantul drept plonja către mare. Dar în această parte vederea era închisă de pâlcuri de măslini, cactuşi şi stejari. Terasa din faţa noastră era mărginită de o grădină de piatră unde înfloreau geranium enorme, tufe de margarete uriaşe, tulpini înalte de irişi violeţi şi un pâlc de trestii de două ori cât un stat de om, ce se legănau aidoma unor dansatori pe muzica brizei uşoare ce se ridica de-a lungul pantelor dinspre mare. Sub terasă erau rugi, cireşi şi meri înfloriţi, alături de o serie de pomi multicolori al căror nume nu-l ştiam. Între casă şi dealul care o domina înspre sud era o pajişte umbrită de un copac gigantic cu frunze neobişnuite, în spatele căruia stăteau doi nuci persieni, ca nişte stâlpi de telegraf ciclopici, ale căror coroane verde închis îţi aminteau prin forma lor de căciulile santinelelor“.

06 Abbey of Thelema

Din păcate, nici grădina, nici casa nu mai arată ca odinioară, ci mai degrabă ca după o furtună. Peisajul e răvăşitor. Numai marea care ajunge până la orizont a rămas aceeaşi netulburată, fascinantă imagine. Chiar dacă între timp s-a construit mult şi alte vile au apărut pe vechile pajişti, de pe terasa casei încă se mai văd Rocca şi marea. Abaţia a rămas în paragină după ce Crowley a fost obligat să plece în exil în Tunisia. „Abbey of Thelema” a scris cineva deasupra unui geam sau “Abbracadabra” pe peretele de la intrare. Două uşi şi două ferestre simetrice există în partea din faţă a casei, însă au fost bătute în cuie şi zidite. Doar un ochi de geam rămas neferecat atrage magic înăuntru.

07 Abbey of Thelema

În lunile care au urmat, Crowley s-a ocupat de redecorarea interiorului. Structura conţine cinci camere dispuse radial faţă de o alta aflată în centru. Acest fapt i-a permis amenajarea dormitoarelor şi bucătăriei, camera din mijloc fiind convertită într-un templu dominat de un altar cu şase laturi. Un an mai târziu, şi celelalte camere au fost redecorate. Inspirat de Paul Gauguin, exilat la rândul lui în Tahiti, a expus propriile pânze, pictând apoi pereţii, uşile şi chiar şi storurile. Dormitorul l-a denumit “Chambre des Cauchemars”. Pe pereţii acestei camere şi-a creat capodopera – un montaj uluitor de poezie şi profeţie magică, după cum se vede în fotografiile realizate în anii ’50 de Kenneth Anger. Piesa centrală era un tablou intitulat “HELL – La Nature Malade”, ce includea un portret al soţiei sale, precum şi două versuri din poemul pe care i l-a dedicat, “Leah Sublime”.

08 Abbey of Thelema

Picturile realizate pe pereţi de însuşi Crowley au fost ulterior acoperite cu un strat de var, şi doar undeva, la bază, se mai poate vedea o parte dintr-un desen original. În bucătărie mai există bucăţi din dulapuri, plăci de faianţă sau vechi întrerupătoare. Peretele de la intrarea principală încă păstrează tapetul împrejurul uşii. Acoperişul din ţiglă însă nu a rezistat timpului. O gaură imensă se cască în partea din dreapta, iar tavanul este de asemenea distrus. Când plouă apa se scurge direct în casă. Altfel, prin ea pătrund zilnic razele soarelui, ca şi cum ar vrea să aducă puţină lumină într-o poveste întunecată.

09 Abbey of Thelema

În camera din stânga, podeaua cu gresie în formă de hexagon s-a păstrat încă, dar nu în întregime. Bucăţi din centrul ei s-au spart după ce oamenii locului au început să depoziteze în casă frigidere scoase din uz sau alt gen de aparatură casnică de care voiau să scape. Probabil acesta a constituit un alt motiv pentru care casa a fost ferecată. O scrumieră pe o etajeră, ambalajele unor pachete de ţigări, citate sau mesaje scrise pe pereţi sunt dovada că Abaţia încă atrage pasionaţi de literatură, psihologie, astrologie, magie sau pur şi simplu curioşi.

10 Abbey of Thelema

Coincidenţă sau nu, ironie a sorţii… casei sau chiar un semn, cine ştie, dar care stă bine înfipt în ciuda trecerii anilor şi vremurilor, o ultimă piesă ce închide cercul întâmplărilor petrecute în cei 96 de ani stă la fereastra de pe partea din stânga a casei. Un mic detaliu, pe care Crowley însuşi, dacă l-ar vedea, ar zâmbi cu subînţeles.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s