O întâlnire magică în Stockholm, cu Thomas Karlsson

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Un text de Paul Iancu

Câteodată, temele primite de la cursurile de germană de la Goethe-Institut sunt nu numai o ocazie de verificare a cunoştinţelor, ci şi un prilej de a rememora întâmplări ieşite din comun. Una dintre acestea este întâlnirea magică din Stockholm, cu profesorul Thomas Karlsson. O poveste aproape ireală, care chiar şi azi pare a fi doar visul unei seri de iarnă suedeze. După ce am postat relatarea în limba lui Goethe, iată şi o adaptare a ei în română. Textul deschide o nouă serie pe pagina Jurnal de Media şi Cultură, în care sunt dezvăluite amănunte inedite din culisele interviurilor.

Înainte ca Therion să concerteze în Bucureşti, i-am adresat câteva întrebări liderului trupei, pentru a publica articole în ziarele la care lucram (1, 2). Dar am vrut mai mult; apropo, mereu vreau mai mult. De aceea m-am gândit că un interviu cu Thomas Karlsson, cel care din 1996 a scris aproape toate textele pieselor Therion, ar fi pasul următor. De aceea i-am întrebat pe promoterii români dacă îmi pot da adresa de e-mail sau numărul de telefon al acestuia, dat fiind că voiam să călătoresc în Suedia, pentru un festival, şi voiam să-l întâlnesc şi pe Thomas Karlsson. Din păcate n-am primit din partea lor răspunsul pe care îl aşteptam: dacă n-au vrut, sau n-au putut să mă ajute, deja nu mai contează.

Când festivalul s-a încheiat, am rămas cu soţia în Stockholm pentru încă o săptămână, pentru a vizita oraşul. Într-o seară de luni am intrat într-o librărie; dar ce librărie era… În rafturi stăteau cărţi de filosofie, religie, istoria religiilor, ocultism etc. M-am simţit de parcă intrasem în peştera lui Aladin! Am luat vreo zece cărţi, printre care una semnată de Thomas Karlsson, şi am vrut să le plătesc.

TK4

Când librarul a văzut mica mea comoară, a făcut ochii mari: „Cum de cunoaşteţi lucrările lui Thomas Karlsson?”, m-a întrebat. I-am relatat întreaga poveste, despre interviu şi despre cât de dezamăgit eram că nu am putut să-l realizez. „Aşteptaţi o clipă”, mi-a spus, şi a dat un telefon. „Ce ciudat, să suni pe cineva când un client aşteaptă să plătească!”, m-am gândit. În mijlocul convorbirii pe care o purta în suedeză şi din care nu înţelegeam nimic, ne-a privit şi ne-a întrebat când exact avem zborul spre Bucureşti. „Joi”, i-am răspuns, deşi încă eram uimit de purtarea sa. Şi a continuat să vorbească la telefon!

„Miercuri seară aveţi timp?”, a vrut el să ştie. „Da, de ce întrebaţi?”, i-am spus. „Vreţi să vorbiţi cu Thomas Karlsson, nu-i aşa? El poate veni miercuri la 5, vă convine ora?” Am rămas fără cuvinte! „D-d-da!”, am încercat eu să spun ceva. Cu cărţile în geantă, ne-am întors la hotel. „Vezi că până miercuri trebuie să te faci bine!”, i-am spus soţiei, care era răcită cobză, fără să-mi dau seama cât de ciudat suna.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Cu rucsacul pe umăr şi îmbrăcat casual, Thomas Karlsson nu arăta deloc cum ni-l imaginam – nu avea nimic din înfăţişarea de „prof” scorţos, tipică pentru mulţi dintre confraţii săi români. Am mers într-o cafenea, unde el şi-a comandat doar un ceai cu lapte. Dar când am început să vorbim, l-am recunoscut pe licenţiatul în istoria ideilor şi credinţelor. Aproape o oră am abordat toate subiectele care ne interesau, de la Crowley, Castaneda şi (mai ales) Eliade şi Culianu la muzică, filosofie şi ocultism.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Din punctul nostru de vedere, a fost o întâlnire magică şi la propriu şi la figurat. Aşa cum spuneam, căutasem toate căile de comunicare convenţionale şi nu găsisem nici una. Ne rugasem cu cerul şi cu pământul de organizatorii din România să ne ofere un fir care ne-ar fi putut duce spre profesorul de la Universitatea din Stockholm. În zadar. Am plecat spre Suedia fără nici un contact. Ne întrebăm şi acum care e probabilitatea ca, ieşind la plimbare într-o seară, la doi paşi de hotel să găseşti o librărie, în ea – toate cărţile care te interesează, şi, mai mult, omul de la casă să îl cunoască personal pe Thomas Karlsson şi chiar să ne înlesnească interviul? Putea pur şi simplu să ne ia doar banii pe cărţi şi să ne dea chitanţa! „Nu există coincidenţe”, spunea un alt personaj celebru. Şi pare să aibă dreptate, se poate spune acum privind în urmă.

TK5

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s