Relaţiile de familie, tema centrală a Zilelor Filmului German

IMG_7817

Întâmplarea a făcut ca majoritatea filmelor prezentate la Cinema Studio, între 31 octombrie şi 6 noiembrie, în cadrul deja tradiţionalei întâlniri a spectatorilor români cu cinematografia germană, să analizeze diversele tipuri de relaţii care pot apărea între membrii unei familii.

Maria, personajul principal din „Kreuzweg”, este la vârsta la care personalitatea unui tânăr se conturează. Însă în jur totul îi este ostil: cu un frate cu dizabilităţi, cu un tată absent chiar şi atunci când e de faţă şi cu o mamă severă, căreia i se adaugă sistemul ultraconservator al grupării religioase din care familia face parte, adolescenta trăieşte într-un mediu lipsit de afecţiune şi plin de restricţii. De la aproape toate stilurile de muzică şi până la simpla conversaţie cu un coleg de şcoală, toate bucuriile vârstei îi sunt prezentate drept „tentaţii ale Satanei” şi, prin urmare, este constrânsă să le evite. Sub presiunea bisericii şi a familiei, Maria clachează şi optează pentru o soluţie radicală. „În multe şcoli am întâlnit cazuri similare cu al adolescentei”, a declarat, la finalul filmului, Anna Brügemann, cea care semnează scenariul „Kreuzweg”. Regia îi aparţine fratelui său, Dietrich Brügemann.

IMG_7831

Dacă acţiunea primei pelicule a serii de sâmbătă, „Finsterworld”, pare absurdă, asta este pentru că uneori viaţa însăşi ia turnuri dintre cele mai ciudate. De-a lungul unei singure zile, destinele a 12 personaje se unesc şi se despart aparent fără nici o logică, iar happy end-ul lipseşte, la fel ca şi în viaţă: salvatorul este acuzat pe nedrept, moartea survine ca o consecinţă unei suite de întâmplări iraţionale, iar dezgustul, în mod paradoxal, apropie.

Relaţia dintre părinţi, pe de o parte, şi cea cu propriii copii, pe de alta, marchează şi cel de-al treilea film al festivalului. Intitulat „Eltern”, acesta are ca personaje centrale un tată casnic şi o mamă căreia cariera nu-i mai lasă timp pentru familie. Când şi bărbatul încearcă să revină la o viaţă activă, lucrurile scapă de sub control, mai ales că bona sosită din Argentina vine cu propriile sale probleme, încurcând şi mai mult situaţia deja tensionată. Salvarea este reprezentată de maturizarea forţată a fetei celei mari a cuplului, Käthe, care uşurează calea înspre normalitate. Aceasta din urmă este interpretată de Paraschiva Drăguş, a cărei soră, Maria-Victoria, a jucat la rândul său într-un film cu o temă similară, „Draussen ist Sommer”, prezentat de asemenea în cadrul festivalului.

Seara de duminică a început cu documentarul „Alias”, al cărui protagonist este însuşi regizorul, care porneşte pe urmele propriei poveşti de viaţă. După circa zece ani de la aflarea secretului care a unit, iar apoi i-a distrus iremediabil familia, Jens Junker a considerat că este momentul să aducă lumină în tenebrele trecutului. Din interviurile realizate cu o parte dintre rude, el adună piesele unui puzzle pe care îl încheie tocmai în Liban. Acolo îl descoperă pe bărbatul care a declanşat întregul şir de evenimente: un medic care, vreme de doi ani, a lucrat în Germania şi, mai important, a avut o relaţie cu mama autorului acestui documentar autobiografic. Astfel se dezleagă şi misterul înfăţişării deloc tipic germane a lui Jens Junker, remarcată inclusiv de Alexander Nanau, curatorul celei de-a noua ediţii a Zilelor Filmului German.

IMG_7877

În „Love Steaks”, relaţia este abia la început, între doi angajaţi ai unui hotel. Legătura care se naşte între maseur şi fata de la bucătărie este însă departe de a fi una romantică, având parte de cele mai ciudate condimente şi fiind stropită din belşug cu alcool, cel puţin în cazul ei. Intenţia lui de a o scăpa de dependenţă îl aruncă într-un vârtej de evenimente, sfârşind prin a-şi da demisia de la hotelul de lux unde amândoi lucrau. Întâlnirea din final, de pe plaja pustie, lasă însă să se întrevadă că eforturile lui nu au fost, totuşi, în zadar.

Dependenţa de alcool este şi tema filmului prezentat luni: personajul principal din pelicula „Houston” conştientizează că această problemă îi pune în pericol viaţa de familie. O rază de lumină pare să apară atunci când primeşte un contract cu o importantă companie germană, în numele căreia trebuie să-l contacteze pe un important manager al unei companii americane. Însă întâmplările prin care trece readuc în prim-plan vechile sale probleme.

Legătura dintre un frate şi o soră a fost curmată brusc de ascensiunea regimului fascist în Germania şi în Europa. Cei doi evrei din Vilnius sunt despărţiţi şi încarceraţi în lagăre diferite, însă recăpătarea libertăţii nu este şi finalul poveştii din „Farewell, Herr Schwarz”. Dimpotrivă: mereu aproape, dar mereu departe unul de celălalt, ratează cele două întâlniri care i-ar fi putut readuce împreună. Dacă sora îşi duce cu ea povara trecutului în proaspăt născutul stat Israel, fratele nu are nevoie de prea mult timp pentru a se reconcilia cu fostul duşman. Feiv’ke „Peter“ Schwarz devine cetăţean al RDG, se căsătoreşte cu sora unui fost soldat al Wehrmacht-ului şi îşi face o nouă viaţă în chiar satul unde se afla lagărul de muncă. Regizoarea Yael Reuveny, nepoata Michlei Schwarz, porneşte pe urmele poveştii bunicii sale şi reconstituie istoria ultimei jumătăţi de secol a propriei familii. În discuţia cu spectatorii din Cinema Studio, la finalul filmului, autoarea peliculei a dezvăluit o serie de detalii interesante din culisele căutărilor sale.

IMG_7886

„Die Frau des Polizisten”, prezentat marţi, este radiografia destrămării unei căsnicii între doi parteneri încă insuficient de maturi pentru a forma o familie. Un singur lucru îi uneşte: însingurarea căreia ambii îi cad pradă. Pentru poliţistul Uwe, familia este oaza de linişte, fără de care, aşa cum spune personajul la un moment dat, „el însuşi nu este nimic”. Christine îşi construieşte viaţa în jurul Clarei, fetiţa de patru ani a cuplului, căreia i se dedică întru totul. Când violenţa şi stresul jobului lui Uwe au repercusiuni asupra vieţii de familie, soţia nu reuşeşte să managerieze situaţia, considerând (aşa cum îi spune copilei, care deja începe să perceapă ce se întâmplă) că „ursul cel mare şi puternic” este cel care are grijă de „restul animalelor pădurii”.

În numele ideii că toţi au nevoie de o casă, până şi fiinţele imaginare, Christine, care pare a suferi de sindromul Stockholm, nu-şi părăseşte soţul, nici chiar atunci când pe corpul ei încep să se vadă urmele violenţei domestice. Între cele 59 de „capitole” ale poveştii îşi fac loc şi unele cadre reprezentând un bătrân singur şi obsedat de ordine, o posibilă proiecţie peste timp a lui Uwe, în timp ce, în ultimele scene a căror protagonistă este, Christine se afundă tot mai mult în apa din cadă – şi în tragedia propriei vieţi totodată. La final, organizatorii i-au invitat pe doritori la o discuţie pe tema violenţei în familie, nu atât în contextul filmului – în care acest subiect reprezenta doar o mică parte a temei de ansamblu, şi anume disoluţia familiei -, cât mai ales ca o continuare a „Proiectului 112”, organizat de Mihaela Berciu, în colaborare cu fotograful Alex Gâlmeanu. Imaginile-simbol au fost expuse pe toată durata Zilelor Filmului German într-una dintre sălile cinematografului.

„Layla Fourie”, prima pelicula proiectată miercuri, urmăreşte relaţia dintre o mamă şi fiul ei, relaţie periclitată de o serie de evenimente. Totul începe cu un accident produs în timp ce Layla îşi conducea maşina către locul de muncă proaspăt obţinut, la o companie specializată în securitate. În încercarea de a nu-şi pierde copilul, femeia se vede prinsă într-o reţea a minciunii. Regizoarea Pia Marais, care trăieşte la Berlin, s-a întors în Africa de Sud, acolo unde a crescut, pentru a realiza acest thriller. Filmul ei permite o privire asupra unei ţări în care rănile apartheid-ului încă nu s-au închis complet.

IMG_7898

O nouă poveste personală a urmat la Cinema Studio: „Vergiss mein nicht”, un documentar realizat de David Sieveking. Acesta a fost prezent la Bucureşti doar prin intermediul unui mesaj video, destul de lung, în care a dezvăluit o serie de amănunte din culisele filmului, dar şi ale vieţii de familie. Deşi nu este prima dată când îşi alege părinţii drept personaje principale ale unui film, de această dată este vorba de ceva deosebit, fiind urmărite ultimele şase luni din viaţa mamei sale, care suferă de Alzheimer. Boala bătrânei afectează întreaga familie, cu toţii simţindu-se neputincioşi în faţa inevitabilului.

Ultima zi de festival a început cu „Draussen ist Sommer”, peliculă a cărei protagonistă este Maria-Victoria Drăguş. Ea o interpretează pe Wanda, fata cea mare a unui cuplu care se mută în Elveţia, încercând să-şi salveze căsnicia. Însă relaţiile dintre părinţi nu se atenuează o dată cu schimbarea locuinţei, iar romantismul redescoperit iniţial se pierde cu fiecare zi care trece. Dar mai ales pentru Wanda mutarea generează o mulţime de probleme: colegele o tratează ca pe o intrusă, relaţiile cu băieţii nu sunt nici pe departe cum şi le-a imaginat, trebuie să se ocupe de fratele cel mic, a cărui stare de sănătate se înrăutăţeşte, iar conflictul mocnit dintre părinţi o afectează la rându-i. Şi totuşi, ea este cea care găseşte şi resursele, şi metoda pentru a readuce normalitatea în cadrul familiei.

IMG_7925

Zilele Filmului German s-au încheiat cu un documentar incitant, al cărui regizor, Cyril Tuschi, a încercat să descâlcească una dintre cele mai controversate poveşti ale Rusiei postsovietice. Prezent şi el la Bucureşti, autorul filmului a participat la o sesiune de întrebări şi răspunsuri care a completat cu noi piese puzzle-ul „Cazului Hodorkovski”. Politica, economia, privatizările cu beneficiar dinainte cunoscut, toate au fost abordate în filmul amintit, o istorie a măririi şi decăderii Yukos şi, totodată, ale patronului acestei companii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s