Primul şi ultimul interviu cu prozatorul Constantin Stan

IMG_8977

Se împlinesc astăzi trei ani de când nu mai este printre noi. Întâmplarea a făcut să realizez, în anul plecării sale în eternitate, primul şi ultimul meu interviu cu prozatorul Constantin Stan.

Anterior mai fusese un interviu, dar unul de angajare, prin ’96, la o publicaţie la care era redactor-şef. Nu mai ştiu ce m-a întrebat, şi nici ce i-am răspuns, însă faptul că mi-a apreciat unele texte din dosarul de presă şi că m-a acceptat în echipă a contat pentru mine mai mult decât orice premiu. Astfel, mi-a fost şef pentru o scurtă perioadă, însă suficientă pentru a spune că a fost omul de la care am avut cel mai mult de învăţat în domeniul gazetăriei în special şi al scrisului în general.

Peste ani, am trudit (sau am rătăcit) prin presa scrisă. Coincidenţa a făcut ca în 2011 să-i găsesc blogul personal, pe care am stat o zi întreagă să-l citesc în întregime. Mi-am zis că trebuie musai să realizez un interviu cu Constantin Stan. Eram sigură că mă voi lovi iniţial de un refuz politicos, aşa că am insistat la rândul meu politicos cu câteva mesaje prin e-mail. În cele din urmă a acceptat şi ne-am întâlnit la Muzeul Literaturii Române. Mi s-a părut neschimbat, deşi îl vedeam după aproape 15 ani!

Nu-mi cunoştea încă numele de familie cu care mă recomandasem, schimbat după căsătorie, dar m-a recunoscut imediat, fără însă a-şi ascunde surprinderea: „Cătălina, de ce nu mi-ai spus că eşti tu!?!”. Adevărul este că voiam să-i fac o surpriză, pe de o parte, dar mai ales, pe de alta,voiam să aflu dacă ar mai recunoaşte, dintre multele generaţii de studenţi sau subalterni, un fost învăţăcel.

„În aceste vremuri, numai nebunii şi visătorii mai rămân în literatură” s-a numit materialul pe care l-am publicat atunci. Mi-a oferit cu acea ocazie şi un exemplar din „Gde Bucharest”, carte lansată cu puţin timp înainte, cu autograf şi dedicaţie: „Cu preţuire şi speranţa unei colaborări viitoare”. După publicarea interviului, reîncepusem acea colaborare pe care o întrezărea Constantin Stan, asistând la evenimentele pe care scriitorul le prezenta la Clubul de proză.

După nici jumătate de an, la 9 august 2011, aveam să aflu cu stupoare vestea cumplită. „Deadline-ul a venit prea devreme”, iar acela a rămas primul şi ultimul meu interviu cu Constantin Stan. Regret că nu l-am redescoperit mai devreme, iar faptul că am avut o ultimă şansă mă consolează prea puţin.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s