Nora Iuga şi-a lansat cel mai recent volum de poezie, „câinele ud e o salcie” (Fotogalerie)

Deschidere Nora Iuga

Librăria Bastilia din Capitală a găzduit miercuri, 26 iunie, lansarea cărţii de poezie „Câinele ud e o salcie”, semnat de Nora Iuga, precum şi lectura publică aferentă. Volumul a fost conceput în 2012, la Viena, şi publicat la Cartea Românească.

Sorin Lavric, Mircea Martin şi Daniel Cristea-Enache au vorbit atât despre volum, cât şi despre autoare, iar în ceea ce priveşte versurile nu le-a scăpat nimic, de la formă şi ton până la logică şi reflecţie, de la libertatea asociativă la densitatea cognitivă.

„Mai toate poeziile din această carte sunt spovedanii. Nu sunt făcute în sens nociv, nu sunt spovedanii narative, epice. Aici limbajul este eliptic. Sunt mărturisiri inspirate din fapte biografice, sunt experienţe de viaţă pe care Nora Iuga le pune într-o formă concentrată, lapidară, eliptică, foarte densă, în forma versurilor. Unele poezii sunt cât se poate de transparente. Altele sunt cât se poate de eliptice. De ce? Pentru că lipseşte episodul biografic din care s-a inspirat Nora Iuga. E foarte discretă, foarte secretoasă în privinţa aceasta. Sunt poezii pe care le putem înţelege de la cap la coadă şi altele care aduc cu o enigmă, cu o cimilitură. E o scriitoare ludică, erotică şi foarte eliptică. Nu poţi să uiţi că în spatele poetei Nora Iuga se ascunde o intelectuală cu greutate”, a declarat Sorin Lavric.

Mircea Martin, la rândul său, şi-a amintit de criticul german Hugo Friedrich, cel care vorbeşte, în sinteza lui din 1956, asupra liricii moderne, despre fantezia dictatorială. „Un concept pe care îl găsesc foarte bine ilustrat şi la Nora Iuga. Mi se pare că aceasta, ca şi alte cărţi ale Norei Iuga, ilustrează din plin această formă de libertate modernistă în cel mai pur sens al cuvântului. Fantezia dictatorială înseamnă libertatea de a numi în mod arbitrar o analiză din punct de vedere a logicii comune. Mai înseamnă şi altceva: libertatea de a-ţi îngădui alăturarea de domenii care sunt incompatibile unul cu celălalt din punct de vedere logic”, a mai spus criticul.

La Nora Iuga „se văd straturile de cultură poetică. Libertatea asociativă şi densitatea cognitivă a poeziei sale sunt cu atât mai mari cu cât acest fond de cultură poetică şi de reflecţie la marginea unei experienţe poetice anterioare este mai consistent. Asociativitatea este cu atât mai mare cu cât experienţele poetice anterioare pot fi asimilate sau pot fi refuzate, dar din interiorul cunoaşterii lor şi nu din exteriorul unei nuanţe a tot ceea ce a fost înainte”, a completat Daniel Cristea-Enache.

Autoarea s-a arătat încurcată de faptul că nu le-a putut răspunde celor „trei cavaleri” de fiecare dată când a fost provocată, declarând că ar putea dezbate ore în şir cu fiecare dintre ei pe marginea perspectivelor din care au privit lirica sa. Apoi a dezvăluit amănunte din culisele acestei cărţi şi nu numai: „Fără îndoială că eu am fost nebună după poezia subconştientului şi după vis. Nu cred că poezia mea se opreşte numai la emoţie, pentru că eu sunt extrem de preocupată de ceea ce visez. Când eram mai tânără, adică pe la vârsta de 40-50 de ani, visam în imagini şi în culori foarte mult. Pe măsură ce îmbătrânesc vreau să vă spun că am început din ce în ce mai mult să visez în propoziţiuni. Şi atunci sar ca o nebună cu propoziţiunea pe buze – am pe noptieră o carte, ceva, un creion, şi îmi notez fiindcă mi se pare extrem de interesant ce visez. Câteodată cuvintele sunt pocite, nu sunt cuvinte reale, mai lipseşte câte o vocală, câte o consoană, aşadar ce mi s-a părut mie în somn nemaipomenit nu mai merge. Alteori, însă, există o logică în vis şi am în carte câteva. Una era aşa: «Ce face un cuvânt noaptea în somn între două porţii de var răsturnat». Asta era perfect logică, zic eu, şi mi-am notat-o”.

„În momentul în care mi-am conceput poezia, am simţit că acolo există un fir conducător. Înainte nu aveam chestia asta, dar acum mă obsedează foarte tare un fel de story. Tocmai din lipsa epicului din fiecare poezie luată în parte, simt nevoia să fac un fel de story care e numai în mintea mea, în instinctul meu, în ce sunt eu pe dinăuntru, gândind în naivitatea mea că poate cuvintele care îmi creează mie nişte legături pe dinăuntru s-ar putea ca şi în cititor să creeze aceste legături. Am început să am obsesia asta: să fac poezie acolo unde am un story”, a precizat autoarea, după care a citit câteva dintre creaţiile sale.

În acest nou volum, Nora Iuga se dezvăluie încă o dată. Şi „cuvântul către cititor” este tot un fel de poezie: „Cartea aceasta sunt eu! Nu mă citiţi pe sărite citiţi-mă de la cap la coadă nu-mi plac coletele macabre.” Iată un „Autoportret” al poetei: „mi-ar trebui un traducător bun să-i arăt lui morgan fisher cum se fac la români prăjiturile de casă nu v-am spus cine-i morgan fisher e cel cu mâinile eu sunt cea cu mănuşa de box nu vă gândiţi la prostii”.

Aşa cum au observat şi cei trei invitaţi, unele dintre versuri sunt eliptice, iar altele extrem de transparente: „înălţime 1.68 greutate: 66 kg circumferinţa gleznei: 16 cm circumferinţa taliei: 80 cm circumferinţa pieptului: 100 cm indice mental: în limite normale indice de seducţie: în curbă descendentă ochi: alunecoşi inima: zburdalnică. dinţi: 50% proteză etate: 82 de ani”.

Această prezentare necesită JavaScript.

Un gând despre “Nora Iuga şi-a lansat cel mai recent volum de poezie, „câinele ud e o salcie” (Fotogalerie)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s