Isabella Santacroce: “Am un raport religios cu scrierea, e sacră din punctul meu de vedere”

Isabella Santacroce. Foto: Monica Silva

Foto: Monica Silva

Interviu realizat de Paul Iancu (traducerea şi adaptarea: Mirela Munteanu)

Fiecare roman al Isabellei Santacroce este o incursiune prin tenebrele sufletului ei. Iubirea, ura, disperarea sunt trăite la intensitate paroxistică de personajele pe care le creează. Cuvintele le alege ca şi cum ar fi notele unei simfonii dark, realizând deopotrivă imaginile, dar şi coloana sonoră ce întregeşte povestea. Nu este de mirare, aşadar, că a fost invitată de renumita Gianna Nannini să scrie versuri pentru piese de pe cinci dintre discurile sale. Scriitoarea va lansa ea însăşi un dublu CD, variantă audio a volumului “Luminal”, al treilea dintre cele zece pe care le-a publicat. De data aceasta, vocea sa hipnotică se va afla în prim-plan, în timp ce muzica va fi doar fundalul sonor. Coperta va fi aleasă dintre sutele de variante propuse de admiratori, concursul fiind în plină desfăşurare în mediul virtual. În paralel, Isabella Santacroce lucrează la cel de-al 11-lea roman, a cărei eroină se numeşte Dorothy. Deşi, aşa cum spune ea însăşi, “răspunsurile cele mai corecte sunt prezente în cărţile mele”, autoarea italiană a acceptat să ne acorde un interviu (la versione italiana qui).

Spuneai în “Amorino”, cel mai recent roman al tău: “Io amo Amore, quel paese piccolo, senza finestre, chi mi ha ucciso” (“Iubesc Iubirea, acea ţară mică, fără ferestre, care m-a ucis”). Ce este pentru tine iubirea?
Iubirea e pentru mine apariţie, miracol. Dar şi durere şi moarte. Răspund aşa, deşi un răspuns care să nu pară prostesc nu e uşor de găsit. Emily Dickinson a scris că “iubirea e tot, e tot ce ştim (despre iubire – n.tr.)”. Eu ştiu că iubirea o caut mereu, şi nu există ceva ce eu iubesc mai mult. Tot ceea ce fac, fac din dragoste. În numele ei. Mai mult decât un răspuns, e un adevăr al meu.

Religia este unul dintre motivele recurente ale recent încheiatei trilogii, însă deseori elementele apar răsturnate sau combinate cu elemente gnostice sau neoplatonice. Care este relaţia ta cu religia, cum o priveşti?
Nu ştiu care e raportul meu cu religia. Religia, însă, ştie ce raport are cu mine. Am, în schimb, un raport religios cu scrierea. De aceea am spus că Dumnezeu e soţul meu. Aşa cum este pentru o soră, o călugăriţă. Mă definesc o scriitoare de clauzură. Ştiu că am un raport important cu Dumnezeu. Dintotdeauna. E sacră, din punctul meu de vedere, scrierea mea, pentru că e locuită de El. Îi simt prezenţa, şi nu îmi cer explicaţii asupra acestui lucru. E obositor pentru mine să răspund la întrebările unui interviu. Cred că într-o bună zi nu voi mai răspunde niciunui interviu. Şi nu din snobism. Toate răspunsurile mele cele mai corecte sunt prezente în cărţile mele.

“Mă gândesc la numele meu ca la un cerc. Chiar dacă e răsturnat, nimic nu se schimbă”

E un blestem sau o binecuvântare să porţi numele de Santacroce? Se poate spune că eşti o „Santacroce capovolta”?
Mă gândesc la numele meu ca la un cerc. Chiar dacă e răsturnat, nimic nu se schimbă. Un cerc capabil să alunece rapid din mâna unui sfânt într-a unui păcătos. Mă revăd în dimensiunea sacrului gândită de Bataille, adică cea a extremelor. Unde sfântul şi păcătosul sunt uniţi prin faptul că se găsesc în afara căilor de mijloc, figurând ca subversivi.

Dacă Desdemona se defineşte „un satanico Dio, un celestiale Demonio”, iar pentru Lulù Delacroix „Santa Messa” are o semnificaţie specială, Amorino este un spirit. Este intenţionată paralela dintre personajele trilogiei şi cele ale Trinităţii?
Da, eşti singurul care a observat acest lucru. Mulţumesc.

Porţi deseori steaua lui David, însă ai purtat şi svastica în cadrul unui eveniment, acum câţiva ani. Crezi în demitizarea simbolurilor prin artă? Sau oamenii sunt prea sensibili la clişee?
Folosesc steaua lui David de atâţia ani, iar când îmi semnez cărţile o desenez deasupra numelui meu. Poate că durerea e cea care ne uneşte. Poate că e altceva, care a aparţinut unei vieţi trăite de mine. Ştiu doar că la optsprezece ani m-am dus la un bijutier ca să îmi creeze un inel cu steaua lui David, pe care îl port încă des. Mi s-a părut ridicol să fiu acuzată de apologie a nazismului deoarece în timpul unei apariţii purtam o svastică. Apologia nazismului eu o văd în altceva, chiar şi în cel ce consumă carne, conştient fiind că animalul pe care îl mănâncă a fost închis într-un lagăr de concentrare şi ucis. Există atât de multă ipocrizie, dezinteres, laşitate şi cruzime mascată de obişnuinţă. Cred că e posibil să demitizăm orice, dar rămâne doar un joc de iluzionişti.

Pentru a satisface criticii, un scriitor trebuie să fie original, dar… nu prea original. Cum priveşti acest pat procustian al lumii literare contemporane?
Trăiesc de mulţi ani în exil. Boicot şi ostracism îmi sunt dăruite cu generozitate de critica literară şi de mass-media. Mediocritatea e protejată şi exaltată deoarece nu deranjează pe nimeni. Deoarece e liniştitoare. Nu e foarte uşor să suporţi atâta lipsă de onestitate. Nu trebuie să-i satisfac pe critici şi nici pe mine însămi, literatura însă da, vreau să o satisfac, vreau sa fie mândră de mine.

În cărţile tale faci uneori apel la pornografie, fără a te feri de cuvinte sau imagini „interzise minorilor”. Nu te temi că unii vor rămâne numai la acest „ambalaj”, pierzând esenţa, în timp ce mesajul tău nu ar putea ajunge la alţi cititori tocmai pentru că aceştia din urmă sunt prea „puritani”?
Nu e pornografie, e pur şi simplu sex. Şi nu e prezent în toate. În “V.M. 18” nu e sex, e altceva: e atrocitate excitantă, senzualitate sanghinară, liturghie orgiastică. În “Lulù Delacroix” sexul e complet inexistent. În “Zoo” aproape inexistent. La fel în “Fluo” şi în “Dark Demonia”. În “Amorino” e erotism negru, spiritist. Literatura nu e niciodată vulgară, naraţiunea în schimb este, chiar şi atunci când povesteşte un sărut. Nu scriu îngrijorându-mă de a nu fi înţeleasă, nu mă interesează nici măcar să mă înţeleg pe mine.

Deseori ai spus că vezi o diferenţă între viaţă şi realitate. Care ar fi aceea?
Diferenţa între viaţă şi realitate seamănă celei existente între literatură şi naraţiune, sau între sânge şi plastic, sau între un lagăr de concentrare şi o petrecere de carnaval.

Ţi-ai format un adevărat grup de fani, ce ne poţi spune despre felul în care a fost pusă în practică iniţiativa „Cerbiatti Rivoltosi”, de acum doi ani? Te aşteptai la un astfel de răspuns din partea lor? Ai repeta experienţa?
În acele zile de Crăciun, printre marionete care cumpărau cadouri, au sosit “căprioarele răsculate”. Libere într-atâta captivitate cauzată de Crăciun, în nici un caz vrută de Dumnezeu. Oraşele Italiei au devenit pădurile lor. Nu mă aşteptam la o participare atât de mare, şi poate că vor reveni căprioarele.

“În poetul Paul Celan regăsesc sunetul viorii lui Alexander Bălănescu şi vocea Mariei Tănase”

Printre cei cărora le-ai dedicat cartea „Luminal” se numără şi poetul de origine română Paul Celan. Ce te-a determinat să-l introduci în lista celor 32 de personalităţi?
Îmi place foarte mult Alexander Bălănescu, ascultându-i viorile am scris mult. Şi apoi îmi place Maria Tănase. În poetul Celan regăsesc sunetul viorii lui Bălănescu şi vocea Mariei Tănase.

Ai anunţat recent un proiect aparte: un audiobook „Luminal”, citit de tine însăţi. În ce stadiu te afli? Ce ne poţi spune despre piesele care constituie fundalul; au fost compuse special pentru acest proiect? Ne poţi da câteva nume de autori?
Suntem pe cale să terminăm de înregistrat vocea mea şi corurile. Jessica Hyde a creat muzica pentru acest CD, o coloană sonoră compusă din 65 de pasaje, fiecare dintre ele fiind studiate special pe cuvintele cărţii. O lucrare gigantescă, doi ani de lucru doar pentru muzică. Va fi un dublu CD.

Rămânând în zona muzicii: albumul Giannei Nannini „Inno”, lansat recent, este al cincilea la care ai colaborat cu texte, după „Aria”, „Grazie”, „Giannadream” şi „Io e te”. Povesteşte-ne despre această colaborare, cum a început? Îţi indică o anume temă sau îţi dă mână liberă în a scrie versurile?
În majoritatea cazurilor temele le alegem împreună. Ne-am întâlnit într-o noapte la Milano, şi din acel moment a început colaborarea noastră. Ea citise atunci “Luminal”, găsind foarte muzical felul meu de a scrie.

Muzica este o constantă a operei şi a vieţii tale: o asculţi când scrii, o împărtăşeşti fanilor virtuali, până şi cuvintele le alegi pentru muzicalitatea lor. Cât de importantă este muzica pentru tine?
Foarte importantă. Ştiu să o folosesc bine şi în diferite feluri. Muzica e o cheie, care poate să deschidă uşi. Aleg muzica de care am nevoie. Creez coloane sonore pentru fiecare carte, doar pentru “Zoo” a fost tăcere. Pentru “Amorino” am ascultat muzică puternică, uneori înfricoşătoare, ca de exemplu “Abstract” al grupului Frozenthia Depresis, ascultată în loop, distrugătoare. Mai ales dacă e cum am ascultat-o eu, noaptea, în întunericul unei mansarde, scriind o carte care a fost trăită de mine ca o adevărată şedinţă spiritistă al cărei medium am fost timp de doi ani. Probabil că cine a citit “Amorino” şi-a dat seama de acest lucru.

Ai decis deja subiectul următoarei cărţi? Ce ne poţi spune despre ea?
Că protagonista se cheamă Dorothy. Că e plină de poezie, că scriu această carte cu căşti şi muzică foarte tare, multe viori, şi foarte multă iubire.

Pe pagina de Facebook ai scris că ştii română. Când, cum şi în ce circumstanţe ai învăţat această limbă?
Nu o vorbesc, dar mi-ar plăcea. Deseori mă gândesc că într-o zi voi veni să trăiesc în România. România are din punctul meu de vedere o culoare, e un mov dens, sacru.

Într-un interviu spuneai că ai dori să fii întrebată: „Mi ami?” De ce ar depinde răspunsul pe care l-ai da?
Aş răspunde “da” dacă mă întreabă o persoană necunoscută pe care nu o voi întâlni niciodată.

Un gând despre “Isabella Santacroce: “Am un raport religios cu scrierea, e sacră din punctul meu de vedere”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s