Noaptea de Sânziene, poveste magică în Bucureşti

Dans, muzică şi teatru, conferinţe, târguri, expoziţii de arte plastice şi fotografie, prezentări de modă şi lecturi din Mircea Eliade au creat o atmosferă “magică“ în noaptea de Sânziene în tot Bucureştiul. Tradiţionala sărbătoare românească a fost numitorul comun al mai multor manifestări desfăşurate în Capitală.
Sub acest generic, Muzeul de Geologie a găzduit “Târgul de Sânziene”, o expoziţie de cristale, obiecte de ornament şi podoabe din pietre preţioase şi semipreţioase. O explozie de culori şi forme, simetrie, simbioză, de la jocuri de smarald la lumini de chihlimbar, de la topaz şi turcoaz la opal şi coral. Aranjate pe nuanţe sau în funcţie de semnificaţiile zodiacale, pietrele şi cristalele au împodobit grădina muzeului.

Noaptea de Sânziene nu putea fi completă fără cartea omonimă al lui Mircea Eliade. Este opera pe care scriitorul miza cel mai mult din întreaga sa literatură, roman epic, mitic şi iniţiatic, şi care, practic, a impus mitologia Nopţii de Sânziene în imaginarul modern. Renumitul istoric al religiilor a dedicat numeroase pagini studierii acestei tradiţii, iar ideile ştiinţifice au pătruns şi în proza sa. Sânzienele au reprezentat pretextul, dar şi contextul organizării unei seri de “lectură la lumina felinarelor” în curtea interioară a Şcolii Centrale. Acordurile interpretate de cvartetul “Bella Musica” au constituit o bună introducere în magia unei seri în care cultura şi tradiţia s-au îmbinat perfect.

Într-un decor desprins parcă din proza lui Eliade, auditoriul s-a adunat în jurul copacului din mijlocul grădinii, devenit pentru o seară “arborele vieţii”, în care gazdele şi-au atârnat dorinţele scrise pe rondele de lemn. Tabloul a fost completat de vegetaţia luxuriantă şi sutele de crini şi trandafiri, dar şi de lumânările aprinse ca într-un ritual pe scări, la intrarea în universul eliadian. Profesorul Gheorghe Lăzărescu i-a iniţiat pe cei necunoscători în semnificaţiile mistico-etimologice ale Sânzienelor, iar patru tineri de la ARCEN au citit pasaje nu întâmplător alese din romanul-fluviu, ducându-şi auditoriul “dincolo de Timp”. Apoi, discuţiile libere au disecat semnificaţiile cărţii, dar şi ale nopţii amintite.

Dar sărbătoarea sărbătorilor a avut loc în livada dintre cele două case-muzeu Minovici. Aici au venit şi Sânzienele, vreo douăzeci de fete îmbrăcate în alb şi galben, purtând pe cap cununi din flori de sânziene. Păreau ele însele desprinse din poveste, iar vraja lor i-a prins de-a dreptul pe cei mici, care se uitau la apariţiile diafane ca la nişte adevărate zâne. Pe tot parcursul evenimentului, copiii le-au oferit flori atât lor, cât şi celor ce pătrundeau în cercul magic în timpul diverselor momente artistice. Prezentatoarea programului, întruchipând zâna-zânelor, a purtat o rochie cu falduri imense, care, întinse pe iarbă, formau valuri de voaluri. De fiecare dată când era nevoie să introducă un număr artistic, trena era purtată de celelalte sânziene, dar nu înainte de a „scutura” de pe ea toţi copiii ce se aşezau pe marginile giganticei rochii.

Livada a fost împânzită de elementele simbolice ale nopţii tradiţionale: flori, făclii, fete purtând cununi. De altfel, publicul – mai ales cel feminin – fusese rugat să poarte haine albe sau în nuanţe de galben, culorile predominante ale sărbătorii. Diverse zone ale grădinii au compus un „circuit magic”, fiind grupate pe diverse teme: inscripţii, pictură, fotografie. Un alt loc de atracţie a fost ARTelierul, un atelier de creaţie pentru cei mici, în care aceştia au putut să picteze, să se joace cu plastilină, cu diverse forme şi culori. Standurile de „cărţi de citit şi de recitit” au avut ca element predominant folclorul şi miturile. Eseurile premiate la concursul pentru elevi „Restaurator pentru o zi… pentru o viaţă” şi-au avut propriul colţ, unde au fost expuse. O altă zonă a fost ocupată de mini-cinematograful în aer liber, unde, pe un ecran, s-au succedat filmele documentare de un minut având ca temă arta. Manifestarea, aflată la prima ediţie, s-a intitulat „Mini film cu maxi art”. Acest concurs şi-a avut festivitatea de premiere chiar la faţa locului. Şi tot de o festivitate de premiere s-a bucurat şi concursul de eseuri literare, ajuns la ediţia a cincea.

Pe tot parcursul spectacolului, sânzienele au atras privirile publicului, care s-a bucurat de prezenţa lor. Fetele au constituit o pată de culoare… galbenă, stând aşezate pe iarbă, pe marginea zonei rezervate recitalurilor. Sub genericul „Vis de Sânziene”, Cornelia Tihon, studentă la Conservatorul „George Enescu”, a prezentat mai multe instrumente de suflat tradiţionale, la care a interpretat piese clasice şi prelucrări folclorice. Cei prezenţi s-au minunat şi au aplaudat la demonstraţiile din căuc şi iorgafon, dar şi la melodiile cântate la binecunoscutele cimpoi şi nai.

Vremea a fost caniculară, dar asta nu i-a împiedicat pe actorii Brânduşa Casandra Mircea, Ioana Macaria, Silviu Biriş şi Constantin Florescu să invite auditoriul la „Călătorii prin ploaie”, interpretând o scenetă bazată pe versurile lui Matei Vişniec. De la o sărbătoare a iubirii, nu putea lipsi un moment „De dragoste”, dans contemporan cu Monica Petrica şi Răzvan Mazilu. Despre „Sânziene şi candoare” se poate vorbi şi prin intermediul modei. Astfel, şi-au expus punctul de vedere, prin intermediul celor două colecţii, creatoarele Elena Perseil şi Rhea Costa. Manechinele au purtat rochii lungi şi diafane, cu voaluri şi trene, punând în evidenţă eleganţa şi feminitatea. Şi coafurile au fost în ton cu tema serii, modelele având părul împletit în forma unor spice de grâu.
Grădina a răsunat de cântecele tradiţionale româneşti interpretate de grupul coral Sound, condus de Voicu Popescu. Sub titlul „Mă luai, luai”, artiştii au dat glas vechilor piese, „Înflorit-a ruguţu” fiind una dintre cele mai aplaudate. La final, în livadă s-a pornit „Hora Sânzienelor”. Tonul la dans a fost dat de componenţii grupului folcloric Alunelul, iar fundalul l-a constituit muzica populară.

Potrivit tradiţiei, Sânzienele, celebrate pe 24 iunie, reprezintă o spectaculoasă sărbătoare solară, a iubirii şi fertilităţii, precedată de o noapte magică, în care se culeg plante de leac şi pentru descântece, dar şi în care se spune că ielele ies la dans înnebunindu-i pe cei care le surprind astfel. Sânzienele zilelor noastre, însă, au păstrat mitul, îmbogăţindu-l cu elemente specifice, dar au dat o notă de modernitate manfestării.

2 gânduri despre “Noaptea de Sânziene, poveste magică în Bucureşti

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s